"O soţietate fără prinţipuri, va să zică nu le are"

Trăim într-o groapă de gunoi înmiresmată cu parfum de speranţe. E o harababură totală în societatea asta. Învăţământul e la pământ, economia e la pământ, infrastructura e la pământ... Ce e bun aici?
De pe o zi pe alta se anunţă că legile se schimbă.
Sunt clasa a XI-a şi mă întreb oare din ce voi da BAC-ul. Nu că asta ar fi o problemă, e la modă copiatul. Poate cu ideea asta se consolează şi ministerul, că se poate juca cu nervii noştri pentru că oricum povestea se va repeta over and over again. Aceleaşi rezultate "nesatisfăcătoare", acelaşi judeţe fruntaşe unde mita şi nesimţirea sunt la ordinea zilei... BAC-ul a devenit un deja-vu.
Dar mai sunt şi unii derutaţi pe care poate că îi interesează să înveţe, care se chinuie să aibă rezultate şi care vor ajunge depăşiţi de cei care copiază.
Nu postez în victimă şi nici nu vreau să aduc în faţă probleme puse deja de atâtea ori. Doar că încep să mă îngrjorez. Nu ştiu ce va fi peste un an, dacă se schimbă ministrul sau se trezeşte într-o dimineaţă mai "deştept", ne schimbă întreg sistemul...
Învăţăm inutilităţi de teama "bau bau-lui" numit simbolic BAC şi pentru ce? Să ne trezim că nu ştiu ce incompetent care nu ştie să numere până la 12 (steluţe) ne impune un sistem alarmant de aberant şi cere rezultate! Se "bagă" materie în noi aiurea, occidentalii se miră de câte ştiu, sau ar trebui să ştie românii, şi tot se dovedesc a fi cu mult peste nivelul nostru din toate privinţele.
Destrămarea începe din vârf, de la mai marii ţărişoarei, care s-au dovedit în nenumărate rânduri a fi nişte tembeli cel puţin agramaţi, dacă nu semi-analfabeţi. Păi cum să nu fim o ţară de rebuturi când suntem conduşi de rebuturi?
Cum să ştie elevul matematică din moment ce minunaţii nu ştiu nici să numere bine? Cum să fim civilizaţi şi să vorbim corect româneşte (NU romaneshte) când ei de-abia leagă două cuvinte?
Uşor de cerut... E uşor să târăşti un popor în noroi cu nepăsare, aşa-i, domnilor?
Ştiu că vorbesc singură şi că nu rezolv absolut nimic prin postarea aceasta, dar măcar îmi descarc nervii cumva!
Mă întorc acum la caietele care mă aşteaptă cu alte şi alte inutilităţi... Oare o să îmi folosească la ceva atâta învăţat? (E retorică!)

Trist, dar adevărat : Trăim in România...

Salutări tuturor. Am ignorat blogul acesta de aproape un an, însă v-am "încântat" pe celălalt destul de frecvent încât să vă plictisiţi de mine. Desigur, am un motiv bine întemeiat pentru care revin aici cu o postare.
Soarta, ca să spun aşa, mi-a arătat cât de ipocriţi pot fi cei din jurul nostru. De la profesorii care ne predau, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi, materiile lipsite de orice logică din şcoală, până la ultima vânzătoare plictisită de la un magazin uitat de lume.
A, ce mă face să spun asta? Păi e simplu. Nu zic, sunt eu "mică", dar am demnitatea mea, la fel ca oricare om la o vârstă apropiată de a mea. Şi datorită acestui fapt atât de jignitor pentru unii, am decis să nu mai tac. Nu mi se pare normal să intru într-un magazin x (luaţi asta ca şi în opera lui Caragiale, "urbea x", poate fi oricare din ţara noastră) şi să fiu tratată de parcă aş fi ultimul om, net inferior până şi femeii de serviciu a acelei instituţii, doar pentru că am 17 ani şi mai puţină şcoală! Mai puţină şcoală, desigur, pentru că nu fac 2 ani într-unul singur, nu mi-a permis timpul să fac mai multă până la această vârstă. De ce să fie acesta un criteriu de discriminare, oameni buni? Ne luăm după vârstă? După aspect? Dupa studii? Unde mai e egalitatea atât de menţionată în (ceea ce se vrea a fi) democraţia zilelor noastre?
În momentul în care o domnişoară care lucra într-un supermarket m-a abordat destul de dur pentru a mă lăsa şocată, am încercat să îmi revin, protestând destul de urât, recunosc. Mă luase cu "Pot să ştiu de ce nu m-ai chemat pe mine să îţi deschid vitrina?!" pe un ton mai mult decât nepoliticos. Ori minunata vitrină cu uşile de sticlă era închisă printr-un "mecanism" destul de antic: cu o hârtie, chipurile încuietoarea era stricată! Aşadar, ca orice om întreg la cap, am scos hârtia şi, "Sesam!", mi s-au deschis uşile. Pentru ce să mai chem pe cineva care ar trebui să aibe cheia să vină să îmi deschidă?! Bineînţeles că i-am dat replica don'şoarei care a rămas, evident, cu gura căscată, căci nu se aştepta ca cineva de "teapa" mea să îi răspundă. Ei hai! Ca să nu mai menţionez că am intrat în următorul magazin şi am aşteptat circa 15-20 de minute să fiu servită de o stimabilă doamnă, în timp ce dânsa era preocupată pe cine să mai servească înaintea mea, oameni veniţi, desigur, după mine. Dar pe cuvânt că nu am mai avut puterea să ripostez, eram deja suficient de scârbită!
Sunt două dintre multele exemple asemănătoare care se petrec în jurul nostru, iar noi stăm cu mâinile în sân, aşteptând să se rezolve de la sine. Fapt care nu se va întâmpla cu siguranţă!
Dar în momentul în care profesori agramaţi sunt puşi la catedră doar pentru a le preda elevilor din cărţi la o materie fantomă ce să mai ceri? Respect? Da' de unde! Ei ne cer nouă respect, ca şi în cazul menţionat, în care incompetenţii, numiţi simbolic profesori, ne cer nouă, celor de pe băncile şcolilor, să le învăţăm lor lecţiile, când ei habar nu au ce materie predau, nefiind în stare să lege două propoziţii decât cu un manual în faţă.
Să fie clar, nu mă refer la toţi profesorii! Port un mare respect celor care îşi cunosc foarte bine materia şi sunt în stare să îşi susţină lecţia de la cap la coadă fără auxiliare! Iar pe lângă acest fapt demn de respect, îşi mai şi amărăsc existenţa împărtăşindu-şi cunoştiinţele elevilor dintr-o şcoală sau un liceu românesc, unde prostia, nesimţirea şi huliganismele sunt la ele acasă, pentru o leafă jignitoare (în cele mai multe cazuri, aşa este). Spun asta pentru că am ajuns să văd şi profesoare ieşind cu ochii în lacrimi de la o oră din cauza celor întâmplate sau auzite în acea sală de clasă! Cum este posibil aşa ceva?!?
Da, recunosc, zilele astea am realizat că îmi este pur şi simplu ruşine că trăiesc într-o asemenea comunitate! Mi-e mie ruşine de faptele semenilor mei, deşi ei nu au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă!
Nu cred că mai are rost să spun ceva, ştim cu toţii prea bine în ce ţară trăim, în ce sistem infect suntem împinşi, de-a dreptul, şi cât de puţini vor scăpa cu conştiinţa şi reputaţia nepătate!

Libertate, frate !

A venit (în sfârşit!) vacanţa mare ! Încă un an şcolar a trecut peste noi (sau prin noi, după caz). Dar să trecem peste asta, e un subiect mult prea discutat în ultimele zile, încât a devenit de-a dreptul plictisitor. Odată cu venirea vacanţei începe, ca în fiecare an, distracţia, dezmăţul, într-un cuvânt - nebunia ! Aşa cum am spus şi în articolul precedent, fustiţe din ce în ce mai scurte, invers proporţionale cu temperatura aflată într-o continuă creştere, răsar la fiecare colţ de stradă.
V-aţi gândit deja unde vreţi să vă petreceţi vacanţa ? Majoritatea românilor optează pentru o vacanţă în străinătate (oameni deştepţi !). Acum, să o luăm pe-a dreaptă : avem noi "o ţară plină de «peisajuri» încântătoare", dar şi de gunoaie la fel de "încântătoare". Păi cum mama naibii să îţi petreci concediul printre mizeriile de pe litoralul românesc ?! (sună a frustrare; asta şi este). Posturile TV "promovează" curăţenia plajelor mioritice în fel de fel de reportaje, dovezi clare ale lipsei educaţiei în "Românica". Şi să nu acuzăm românii că nu ştiu să se comporte civilizat, când vina o au primăriile care nu montează coşuri de gunoi suficiente. Grămezi de gunoaie se adună în fiecare seară pe minunatele plaje, aşteptând să fie ridicate de cei de la salubrizare. Ori, de ce să dea Garda de Mediu amenzi pentru nepăstrarea curăţeniei, când, românul, om "cinstit", nu are unde să îşi pună resturile de porumb fiert, bere şi alte "delicatese văratice" ? Mi se pare mie sau sună a nesimţire ?
Aşadar, dragi concetăţeni, nu vă stricaţi concediul prin munţii de gunoaie de pe litoral. Alegeţi o ieşire către civilizaţie, către "vestul sălbatic", cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi.
În România prostia e la ea acasă. Se dau amenzi unor oameni nevinovaţi pentru lucruri mărunte, irelevante, în schimb se tolerează prostia, incultura, lipsa educaţiei, incorectitudinea autorităţilor, discriminarea şi altele mai urâte. O fi corect, n-o fi corect... Nu noi hotărâm. Noi avem doar obligaţia de a închide ochii şi de a încerca să fim buni cetăţeni, în conformitate cu legiile imbecile din ţara în care trăim. Nu vi se pare acum că prea multă libertate dăunează?

"Vara asta" vs. "Puşca şi cureaua lată"

Vară... Frumos anotimp ! Căldură, soare, mare, distracţie şi... goliciune. Canicula ne dezbracă efectiv, dezgolind "fetiţele" până la refuz. În fond, dacă e cald, pentru ce mai e nevoie de haine, nu ? Sau de bun-simţ... ?! Slab cunoscut acest termen, din păcate, printre unii tineri ai "vremilor". Desigur, aş fi ipocrită să spun că asemenea persoane nu există şi în anturajul meu şi că nu se întâmplă să apelez şi eu câteodată la o fustiţă puţin mai scurtă decât "prevede legea" bunului simţ. Dar mi se pare exagerat şi de prost gust să o ai într-atât de scurtă (fusta, mă refer), încât să îţi arăţi "ce ai tu mai de preţ" trecătorilor de pe cealaltă parte a trotuarului, trecători de toate vârstele, care îşi uită pentru moment statulul şi "salivează" la puştoaicele de 13-14 ani. Nu o fi normal că vara le dezbracă aproape în totalitate pe ele (e notabil că încă mai adoptă elemente vestimentare şi nu au renunţat pe deplin la ele pe perioada anotimpului cald), dar vi se pare normal ca un bărbat la 50-60 de ani să îşi "rupă" gâtul după puştoaicele acestea ? Mirarea vine din faptul că nici măcar nu vor să pară uimiţi de ceea ce văd, făcându-şi tradiţionala cruce la vederea "păcătoaselor", ci se uită cu un anume interes, gândindu-se probabil la "ce bărbat eram odată" (cum zise şlagărul contemporan). Stimabililor, chiar aşa ? Măcar o urmă de mirare în privirile dumneavoastră, să nu păreţi atât de plăcut surprinşi precum sunteţi.
Şi apropo de articolul precedent, de ce să nu îmi recunosc greşeala de a-i băga pe toţi domnii trecuţi cât de cât prin viaţă în aceeaşi oală. Să fie clar, mă refer la libidinoşii (scuzaţi, alt termen mai elevat pentru a denumi perversitatea la acea vârstă chiar nu am găsit; aştept sugestii !) care admiră (puţin spus) copilele care le-ar putea fi nepoate. Ceva mai dezgustător de atât, mai rar. Alte preocupări precum pensia, tablele din colţul blocului sau ce le găteşte soţia dispar ca un fum când apare puştoaica.
Mai putem riposta într-o lume în care perversitatea, limbajul "de cartier" şi nepăsarea conduc ? Cu siguranţă, nu. Aşa că, fetelor, gândiţi-vă de două ori înainte să ieşiţi cumva îmbrăcate pe stradă. Asta dacă nu cumva vă place să fiţi admirate de un "public" de toate vârstele.

De ce asa ?

În viziunea multora, acesta ar trebui sa fie un blog colorat, "sclipicios", scris în "limbajul adolescentin" (mai exact, cel ultilizat de aceştia pe messenger). Ei bine, de data asta nu. Încă mai există şi un alt fel de adolescenţi. Cei care îşi cunosc relativ bine limba şi care o utilizează, cei care nu sunt neapărat "cool" de ochii lumii şi cei care încă nu s-au contagiat de virusul autohton al manelelor şi aşa-numiţilor cocălari. Mai sunt adolescenţi care pun mâna pe o carte, care ascultă şi ştiu să aprecieze muzica bună, care nu văd în micile "filozofii" şi "predici" ale celor din jur neapărat o jignire.
Regretabil este, însă, că mulţi dintre "adulţii" vremii văd în noi nişte inapţi, temători fiind de ce viitor le asteaptă urmaşii. Urmaşi care, desigur, vor fi absorbiţi de la sine în "marea de oameni mici", formată din incapabili, inculţi etc, asta în viziunea "oamenilor mari" (mari la propriu, bineînţeles). De ce, domnilor, nu ne lăsaţi pe noi, restul, să ne spunem punctul de vedere şi "ne tăiaţi macaroana" fără drept de apel numai când ne auziţi vârsta ? Credeţi că anii vă dau neapărat mai multă înţelepciune şi inteligenţă încât să "îi furaţi pâinea de la gură" Celui cu drept de judecată ?
După o scurtă analiză, noi, "inapţii" vremurilor cotidiene, am ajuns şi la o concluzie. De ce s-ar duce ţara asta pe apa sâmbetei dacă ar fi într-adevăr plină de adulţi responsabili ? De ce dumneavoastră, cei foarte capabili şi dotaţi (din punctul de vedere al inteligenţei, se înţelege), nu sunteţi "acolo sus", la putere, să eliminaţi scursurile societăţii, dacă tot sunteţi într-atât de abili să ne comentaţi ? Ştim deja scuza mecanică : "Nu se poate, acolo se ajunge pe pile !". Iertare-mi cer, dar nu mai cred.
Dar, să nu intrăm în "politici", "deontologisme" şi alte cele că, vorba aia, "nu-i de noi". Vă iertăm şi de data aceasta nonşalanţa cu care ne băgaţi pe toţi în aceeaşi oală şi continuăm să înghiţim în sec în faţa ignoranţei dumneavoastră. Pentru că, nu-i aşa, va veni şi vremea noastră.