Trist, dar adevărat : Trăim in România...

Salutări tuturor. Am ignorat blogul acesta de aproape un an, însă v-am "încântat" pe celălalt destul de frecvent încât să vă plictisiţi de mine. Desigur, am un motiv bine întemeiat pentru care revin aici cu o postare.
Soarta, ca să spun aşa, mi-a arătat cât de ipocriţi pot fi cei din jurul nostru. De la profesorii care ne predau, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi, materiile lipsite de orice logică din şcoală, până la ultima vânzătoare plictisită de la un magazin uitat de lume.
A, ce mă face să spun asta? Păi e simplu. Nu zic, sunt eu "mică", dar am demnitatea mea, la fel ca oricare om la o vârstă apropiată de a mea. Şi datorită acestui fapt atât de jignitor pentru unii, am decis să nu mai tac. Nu mi se pare normal să intru într-un magazin x (luaţi asta ca şi în opera lui Caragiale, "urbea x", poate fi oricare din ţara noastră) şi să fiu tratată de parcă aş fi ultimul om, net inferior până şi femeii de serviciu a acelei instituţii, doar pentru că am 17 ani şi mai puţină şcoală! Mai puţină şcoală, desigur, pentru că nu fac 2 ani într-unul singur, nu mi-a permis timpul să fac mai multă până la această vârstă. De ce să fie acesta un criteriu de discriminare, oameni buni? Ne luăm după vârstă? După aspect? Dupa studii? Unde mai e egalitatea atât de menţionată în (ceea ce se vrea a fi) democraţia zilelor noastre?
În momentul în care o domnişoară care lucra într-un supermarket m-a abordat destul de dur pentru a mă lăsa şocată, am încercat să îmi revin, protestând destul de urât, recunosc. Mă luase cu "Pot să ştiu de ce nu m-ai chemat pe mine să îţi deschid vitrina?!" pe un ton mai mult decât nepoliticos. Ori minunata vitrină cu uşile de sticlă era închisă printr-un "mecanism" destul de antic: cu o hârtie, chipurile încuietoarea era stricată! Aşadar, ca orice om întreg la cap, am scos hârtia şi, "Sesam!", mi s-au deschis uşile. Pentru ce să mai chem pe cineva care ar trebui să aibe cheia să vină să îmi deschidă?! Bineînţeles că i-am dat replica don'şoarei care a rămas, evident, cu gura căscată, căci nu se aştepta ca cineva de "teapa" mea să îi răspundă. Ei hai! Ca să nu mai menţionez că am intrat în următorul magazin şi am aşteptat circa 15-20 de minute să fiu servită de o stimabilă doamnă, în timp ce dânsa era preocupată pe cine să mai servească înaintea mea, oameni veniţi, desigur, după mine. Dar pe cuvânt că nu am mai avut puterea să ripostez, eram deja suficient de scârbită!
Sunt două dintre multele exemple asemănătoare care se petrec în jurul nostru, iar noi stăm cu mâinile în sân, aşteptând să se rezolve de la sine. Fapt care nu se va întâmpla cu siguranţă!
Dar în momentul în care profesori agramaţi sunt puşi la catedră doar pentru a le preda elevilor din cărţi la o materie fantomă ce să mai ceri? Respect? Da' de unde! Ei ne cer nouă respect, ca şi în cazul menţionat, în care incompetenţii, numiţi simbolic profesori, ne cer nouă, celor de pe băncile şcolilor, să le învăţăm lor lecţiile, când ei habar nu au ce materie predau, nefiind în stare să lege două propoziţii decât cu un manual în faţă.
Să fie clar, nu mă refer la toţi profesorii! Port un mare respect celor care îşi cunosc foarte bine materia şi sunt în stare să îşi susţină lecţia de la cap la coadă fără auxiliare! Iar pe lângă acest fapt demn de respect, îşi mai şi amărăsc existenţa împărtăşindu-şi cunoştiinţele elevilor dintr-o şcoală sau un liceu românesc, unde prostia, nesimţirea şi huliganismele sunt la ele acasă, pentru o leafă jignitoare (în cele mai multe cazuri, aşa este). Spun asta pentru că am ajuns să văd şi profesoare ieşind cu ochii în lacrimi de la o oră din cauza celor întâmplate sau auzite în acea sală de clasă! Cum este posibil aşa ceva?!?
Da, recunosc, zilele astea am realizat că îmi este pur şi simplu ruşine că trăiesc într-o asemenea comunitate! Mi-e mie ruşine de faptele semenilor mei, deşi ei nu au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă!
Nu cred că mai are rost să spun ceva, ştim cu toţii prea bine în ce ţară trăim, în ce sistem infect suntem împinşi, de-a dreptul, şi cât de puţini vor scăpa cu conştiinţa şi reputaţia nepătate!